| |
Pro si contra serverelor LINUX
De curand au aparut mai multe articole care ori sustineau, ori combateau, ideea open-source, aceea de dezvoltare a unei platforme viabile de catre utilizatori. Combateau nu numai implementarile actuale cele mai cunoscute (anume distributiile de sisteme de operare open-source, precum ar fi cele Linux/Unix, binecunoscute pentru stabilitatea necesara in cazul serverelor), ci si ideea de colaborare pentru dezvoltarea unui proiect. Punctul de plecare al tuturor criticilor este faptul ca o comunitate numeroasa de useri se poate pune foarte greu de acord, daca reuseste vreodata, asupra aspectelor tehnice care tin de "filozofia" aplicatiei respective.
Exista chiar un bloguri care se specializeaza in criticarea acestui sistem. Membrii acestora au o problema cu multiplele alegeri disponibile in cazul mai multor distributii Linux, cu diferitele sisteme de impachetare specifice fiecarei distributii, de configurari care se gasesc in alte fisiere. Un exemplu pot fi scripturile de configurare (cele care ruleaza atunci cand porneste sistemul) se gasesc in doua locatii complet diferite in distributiile de tip Slackware, Red Hat sau cele de tip Debian ( dintre care cele mai notabile sunt cele din seria Ubuntu, Kubuntu, Edubuntu si altele). Astfel, administrarea mai multor servere cu diferite distributii diferite de Linux devenind o problema. Diferentele nu se opresc aici, ajungand pana la componentele de baza ale sistemului. Problema este deci una istorica. Au pornit, in trecut, mai multe distributii. Acestea au avut sisteme diferite si le-au perpetuat, de dragul traditiei, pana in prezent, mentinand, daca nu aprofundand unele discrepante de compatibilitate intre diferitele sisteme Linux. Toate aceste� �alegeri� sunt blamate puternic de cei care nu agreaza sistemul open-source. Ei considera ca atatea� alternative nu sunt de bun augur pentru utilizator intrucat nu faciliteaza o experienta finala mai buna, ci doar ii ingreuneaza acestuia utilizarea produsului. Argumentul adus de ei este faptul ca, in final, utilizatorul nu stie, nu poate sau nu vrea sa ia o decizie in legatura cu �cea mai buna solutie�� pentru nevoile sale de zi cu zi. In momentul in care ai 5 clienti de mail care fac in esenta acelasi lucru, dar care au cu totul si cu totul alte moduri de configurare, cand poti avea minim 3 editoare text (vim si/sau emacs?) sau nenumarate browsere web (dintre care mentionez doar Firefox, Mozilla, Konqueror) ce alegi? Majoritatea utilizatorilor nu trec prin acest proces de selectie, iar totalitatea optiunilor ii face mai degraba sa se indeparteze de ele, decat sa ii apropie.
De partea cealalta a baricadei, programatorii open-source, sau comunitatea Open Source Software (OSS) argumenteaza spunand ca acest tip de soft este oricum net superior celui proprietar intrucat o comunitate poate acorda mai multa atentie unui produs, putand sa-i ofere mai multa stabilitate. Se bazeaza pe experienta colectiva si se pare ca pe anumite piete aceasta se dovedeste a fi cea care ofera cele mai viabile solutii. Una dintre aceste arii este aceea a serverelor. Nu trebuie detaliat faptul ca un server Linux (sau Unix) este mai sigur decat un server echivalent Windows, fie el 2003� sau 2008. Singura gaura majora de securitate a serverelor �Linux/Unix a fost aceea a cheilor �slabe� de openSSL, in timp ce pe serverele Windows este greu de identificat cea mai mare gaura de securitate.
Intr-un final, alegerile, de-o parte si de alta, sunt luate, de cele mai multe ori, bazandu-ne pe traditie. Atat deciziile de a pastra diferntele intre distributiile de Linux (chiar daca unirea lor ar forma un produs puternic si competitiv) cat si deciziile de a pastra un anumit sistem de operare (cum ar fi Unix/Linux/Windows) sau un client web ( Internet explorer in favoarea Firefox).
Cursul UNIX/Linux predat la Telecom Academy aici.
Bogdan Draghicescu - Cursant Telecom Academy
|
|
