Ce am învățat în 10 ani de când sunt instructor

Articol scris de instructorul nostru, Horia Călin

2020 a fost unul dintre cei mai solicitanți ani de când am început să predau cursuri. Am fost în fața clasei, fizic sau virtual, într-un total de 320 de ore, distribuite pe parcursul a 65 de zile – asta înseamnă că 1 din 5 zile anul trecut eu o am început-o făcând un plan de curs. Nu vă spun cifrele astea pentru că vreau să mă laud sau pentru că sunt extraordinare. Le spun pentru că vreau să le comparați cu numărul de ore pe care le-am petrecut în cursuri și materiale video învățând la rândul meu – 135.

De aici deduc primul lucru pe care l-am învățat în acești 10 ani de predat – trebuie să rămân într-un proces constant de învățare – atât pentru interesul meu personal dar și pentru că vreau să le ofer cursanților mei informații actualizate pe orice subiect – trebuie să aloc mereu timp pentru învățat lucruri noi. Iar acest lucru mi se pare de bun simț, până la urmă. Ce pretenții poți avea de la studenții tăi să-și aloce 6-8 ore săptămânal pentru ce încerci să-i înveți, dacă tu nu ești dispus să faci același lucru? N-am spus că e ușor, dar e o necesitate – dacă vrei să faci o treabă bună, să ai un impact pozitiv asupra oamenilor care-ți intră pe ușă, you need to go the extra mile.

Dacă tot am menționat orele săptămânale de alocat – probabil acesta este următorul cel mai important lucru dobândit: modul în care convingi pe cineva să își sacrifice timpul pentru a învăța. E un lucru dificil pentru că în perspectiva studenților care participă la cursuri, ei deja fac un sacrificiu – deja au 4 ore pe care le stau în banca și te asculta și încă 2 pe care poate le pierd pe drum. Așadar, cum convingi pe cineva să își sacrifice timpul ACUM pentru rezultate bune pe VIITOR? Sunt o grămadă de piste ce pot fi luate în considerare: exemplul personal (“când m-am apucat eu de învățat JAVA…”), financiar (“vrei să ai zerouri în plus la salariu?”) sau chiar și analogii cu alte domenii (“dacă cumpărai Bitcoin în 2008…”).

Adevărul e că până la urmă, fiecare om în parte va avea nevoie de propria motivație pentru a face sacrificii reale. Când am în față o clasă de 30, o să fie imposibil să găsesc acel ceva care să facă diferența pentru fiecare individ. Tot ce pot să fac pentru ei este să fiu sincer: le spun câte nopți nedormite am avut și eu, câte momente în care am vrut să renunț, ce împlinire am simțit când am avut primul test automat scris de mine cap-coadă etc. Mai departe, nu pot decât să sper că se vor regăsi în măcar unul din scenariile acestea și că “sămânță plantata” o să tragă de ei chiar și atunci când n-au chef și nu mai au energie. Până acum am vorbit într-o notă optimistă și veselă – time for some tough love – n-am putut să învăț pe toată lumea. Am avut mii de cursanți de-a lungul anilor. Ar fi un act de Hollywood să vă spun cât i-am influențat pe toți și că toți au plecat cu lecțiile învățate de la mine din sală. Nope. Am avut oameni care au renunțat.

Oameni care mi se împotriveau la cursuri pentru că eram prea tânăr și ei nu aveau nimic de învățat de la mine. Foști colegi care după 10 ședințe m-au întrebat dacă îi scot la pizza ca să aibă și ei ceva de câștigat din toată povestea cursului. Sincer mi-e jenă și acum când mă gândesc la unele dintre aceste momente – jenă pentru că m-am simțit fară puteri. Dar n-am avut ce să le fac. M-am străduit, m-am pregătit suplimentar și am stat separat cu ei să le explic ce aveau nevoie. Uneori nu se poate. Important pentru mine e că nu m-am blocat și am învățat din fiecare experiență. Ba chiar am păstrat legătură cu o parte din ei și am văzut cum s-au dezvoltat și transformat – fie în domeniul în care am încercat eu să îi învăț fie în altele total diferite.

Un pic de satisfacție simt și în aceste cazuri. Se poate că inclusiv aceste experiențe să mă fi făcut un instructor mai bun. Nu mi-am dat seama de la început dar toate orele din sală și cele în care mi-am pregătit ședințele de curs m-au ajutat extrem de mult și în carieră. Predatul cu sala plină sau goală, desenatul topologiilor de rețea doar de dragul de a fi pregătit pentru întrebări, m-au pregătit pentru interviuri, ședințe tehnice și mi-au dat 17 modalități de a explica același concept.

Nu doar că am trecut prin interviuri cu brio, dar în momentul în care am ajuns să discut cu oameni din alte țări și diferite culturi am reușit să o fac fără emoții. Pentru că eu deja fusesem pus în această situație… doar că eram în fața catedrei. Într-un final, dacă ați ajuns să citiți până aici, probabil vă întrebați de ce fac asta în continuare, după atâția ani. De ce mă trezesc în continuare dimineața devreme la 5 și mă culc seara la 12 pentru a explica, a 5797342 oară, conceptul de clase și obiecte? Nu am un răspuns complet – pot să vă spun însă că în familie nu sunt singurul cu astfel de înclinații.

Pot să vă mai spun că în mintea mea, sunt cine sunt astăzi datorită câtorva profesori care au făcut diferența și îmi doresc să am și eu același impact chiar și pentru o parte dintre studenții mei. Important de menționat este că n-aș fi trecut cu fruntea sus prin bacalaureat și 6 ani de facultate dacă aș fi învățat singur – am avut mereu o gașcă de prieteni cu care am învățat și ne-am explicat unii altora, pe bucăți, materia de învățat.

Ca și concluzie, nu știu dacă aș fi progresat în carieră la fel de repede dacă nu aș fi avut toate aceste experiențe – dar sunt ferm convins că m-ar fi plictisit mult mai repede domeniul tehnic dacă nu l-aș fi văzut o dată la 3 luni prin privirea entuziastă a oamenilor aflați la început de drum.